…Suntem cele mai egoiste fiinte de pe pamant. Aveai dreptate! Candva credeam ca putem face unele lucruri pentru ceilalti fara sa ne gandim la noi, dar nu e mereu asa… Ajutam un om ca sa ne simtim bine sufleteste…
Iubim si vrem sa fim iubiti, dar nu prea mult, nici prea putin… ci exact in doza de care avem nevoie. Suntem egoisti si pretentiosi… Nu stim sa pretuim la adevarata ei valoare dragostea curata care ni se ofera si cand ne dam seama de asta e deja prea tarziu.
Gresim mereu… Vrem sa facem binele dar ne gasim aproape intotdeauna alegand raul… De ce?… Fiecare are in el o parte buna si una rea… depinde care vrem sa primeze…
Avem vise, tzeluri, idei… mii de idei de pus in practica in unica viata de care suntem siguri ca exista… Vrem sa atingem perfectiunea… Nu reusim niciodata… dar incercam iar si iar…
Speram. Nu incetam sa speram… la o viata mai buna, cand te trezesti in fiecare dimineata cu zambetul pe buze, iti bei cafeaua sau cerealele cu lapte si te gandesti fericit ca cineva, undeva, te iubeste… te minti singur ca la fel de mult cum il/o iubesti si tu. Intotdeauna intr-o relatie unul din cei 2 se implica si iubeste mai mult ca celalalt.
Si totusi… continuam sa speram si sa tanjim dupa acea iubire perfecta care ne va da exact ceea ce avem nevoie.
De Dumnezeu te preocupi din cand in cand, cand iti aduci aminte ca nu esti singur si nu te tragi din maimuta. Ce pacat! Pierzi o gramada de lucruri frumoase… Incepe sa-ti para rau. Te hotarasti sa mergi duminica la biserica… o faci sau nu… nu mai conteaza…
Te invarti in acelasi cerc si ajungi exact in sitatiile in care te aflai cu ani in urma. Ai invatat ceva? Bravo tie! Nu? Atunci ar fi timpul s-o faci!
Te doare monotonia si viata de rutina… Ai vrea ceva nou dar esti total debusolat. Ai fi vrut sa fii si tu in marea de oameni de la Liberty Parade, dar n-ai avut bani sa mergi… din nou! N-ai vazut marea de 13 ani!… nu mai conteaza acum… te resemnezi privind pozele prietenilor tai care au reusit ceea ce tu ti-ai propus de-o viata…
Plangi. Te doare sufletul… Traiesti din nou in trecut… Amintirile clipelor celor mai frumoase din viata ta te omoara. Iti rapesc o lacrima, inca una si inca una… Nu mai stii ce vrei sau unde te aflii… darmite care e locul tau pe lumea asta… De ce te-ai nascut? Cu siguranta nu sa suferi! Iti pare rau ca gandesti pesimist. Ai citit undeva ca nu-ti face deloc bine sa gandesti asa… Stii ca este macar o persoana care te iubeste cu adevarat: Dumnezeu. Incetezi sa plangi, iti stergi lacrimile, iti cureti fatza si mintea si vrei s-o iei de la capat. Nu poti… dar vrei! In curand va aparea cineva care te va ajuta sa poti… Si adormi sperand… din nou!
