Am de citit 2 carti pe miercuri, iar una dintre ele e foarte sugestiva: “Viata cotidiana ca spectacol” de Erving Goffman. It says it all. Se poate presupune si dinainte de a o deschide ce urmeaza. Toti suntem personaje pe scena mare a vietii noastre, actori sociali influentati de mass-media si de ceilalti actori din jurul nostru, purtand mereu cate o masca in functie de auditoriu. Intr-o vreme credeam ca unii oameni pot fi “ei insisi” cum tot auzim prin reviste: “Be yourself, BU!” Si uite ca nu se poate… Oricat de mult ai vrea sa fii TU, tot esti prins in jocul ielelor acestei lumi. Constient sau inconstient joci un rol de toata frumusetea cu ajutorul caruia te astepti sa primesti cat mai multe aplauze, caci pana la urma asta e cea mai buna rasplata a unui actor, right? Dar sa facem o diferenta vitala intre o persoana FATARNICA si SINELE REAL (cum il numeste Goffman): A fi fatarnic inseamna (citez din DEX) “lipsit de sinceritate, prefăcut, ipocrit, fals”, iar sinele real e caracterizat de capacitatea sa “de a analiza rapid si eficient situatii reale, imprevizibile intrucat de rezultatul actiunilor pe care le instituie depinde propria integritate.” Poate ai zice ca pana la urma toti suntem fatarnici. Si poate ai avea dreptate. Dar, daca ma gandesc mai mult, e normal sa vorbesti literar si metaforic in timpul orei de romana si sa folosesti un limbaj colocvial extrascolar. E normal sa fi respectuos cu profesorii tai si sa ii iei per-tu pe prietenii tai. Cred ca astea sunt chestii de protocol, instituite deja de multa vreme si n-am putea sa ne introducem in comportamentul fatarnic. Fatarnicii sunt persoanele carora li se vede de la o posta minciuna pe fata, care nu sunt dispuse sa dea si altora cand au ceva sustinand cu tarie ca nu au de unde, care se imbraca in trend pentru a fi populare, care se afla sub “efectul de turma”. Ceea ce sustine Goffman, insa, e faptul ca fiecare din noi ne adaptam comportamentul in functie de situatie si ca ne place sa impresionam. Cine nu face asta?:) In final, cred ca avea dreptate. Nu putem sa fim in totalitate NOI oriunde am merge pentru ca ar insemna sa ne comportam la fel peste tot si nu putem; trebuie sa tinem cont de protocoale, de bune maniere, desi in principal am putea ramane NOI prin simplul fapt ca nu suntem fatarnici, deci, ca nu incercam sa parem altcineva decat suntem de fapt. Inchei cu un citat de Robert Ezra Park: “Orice om, intotdeauna si oriunde, mai mult sau mai putin constient, joaca un rol [...] Prin aceste roluri ne cunoastem unul pe celalalt; prin aceste roluri ne cunoastem pe noi insine.”
