Atata verde iti inunda simturile! Si nici macar nu doare. Iti incalzeste sufletul precum o plapuma calduroasa din mijlocul iernii. Si-i dulce privirea curbelor jucause, impletindu-se perfect cu albastrul de puf. Iata comuniunea absoluta! Cer si pamant, aer si apa, foc si lemn.
Culori inocente izvorasc de nicaieri, indulcindu-ti ziua. Odrasle ale pamantului fertil a caror mama e raul binefacator. Se vor naste in fiecare an, la fel de inocente si colorate ca-ntodeauna, nestavilite de priviri si gesturi indecente.
Ele au destinul lor in pigmenti rupti din soare si din stele, din pieptul iubitei acelui tanar fermecator ce-si face cumparaturile nonsalant in fiecare joi a saptamanii, din acelasi supermarket, fara sa asculte glasurile inimilor tinerelor neatinse ce tanjesc dupa privirea lui blanda si totusi atat de masculina.
Culorilor nu le pasa de intrebari existentiale si refuzuri dureroase, de razboaie sangeroase ale sinelor si vise umede. N-au auzit niciodata povesti de dragoste carnale pentru ca … nu sunt carnivore. Sunt culori inocente ce se hranesc cu soare. El le este sotul musulman ce le iubeste pe toate deodata, totusi, nu la fel de intens. Si ele zac si asculta discursul maiestuos al celui care le ajuta sa se coaca, sa devina culori pastelate, pline de atingerea miilor de vizitatori.
Talpile umede ale picioarelor tale ce tocmai au innotat printre nisip fraged si apa proaspata ating nestingherit culori, lasand in urma lor dureri invizibile sau poate orgasme subite.
Te-ndepartezi incet, afundandu-te in propriul rai creat cu migala si dor din infinite culori. Ai murit… sau poate-ai renascut, fiind tu insati una dintre iubitele soarelui musulman.
